Cele patru accesorii GameCube pe care colecționarii chiar le caută

Fotografia din anunţ arată un Game Boy Player încă prins sub un GameCube indigo, iar titlul spune „complet”. Răsfoieşte toate cele opt fotografii. Fără disc. Micul disc de boot de 8 cm este tot ce contează, şi lipseşte din mai multe oferte decât orice alt accesoriu GameCube.

Gama de accesorii a GameCube-ului e mică, dar nemiloasă pentru colecţionari: aproape orice add-on esenţial are un component care, în tăcere, dispare în două decenii. Iată ce să cauţi şi exact ce să verifici înainte să plăteşti.

De ce Start-Up Disc îl plasează înaintea Game Boy Player-ului însuşi

Game Boy Player (model DOL-017) se fixează pe portul paralel high-speed de sub consolă şi rulează cartele originale Game Boy, Game Boy Color şi Game Boy Advance pe televizorul tău. Este hardware cu adevărat bun – există siliciu GBA real înăuntru, nu emulare. Dar din cutie nu face nimic fără Game Boy Player Start-Up Disc, mini-discul care porneşte totul.

Unităţile au supravieţuit în număr mare pentru că se ataşau de consolă şi rămâneau acolo. Discurile au fost puse pe raft cu colecţia de jocuri, împrumutate sau pierdute – astfel că Players lăsaţi liberi sunt mult mai numeroşi decât seturile complete, iar discul se vinde frecvent mai scump decât hardware-ul pe care îl porneşte. Discurile sunt şi ele corespunzătoare regiunii: o consolă PAL vrea un disc PAL. Când vezi un Game Boy Player listat, întrebarea despre disc este prima pe care trebuie să o pui.

• Completitudine: unitatea plus Start-Up Disc corect pentru regiune; cutie şi manual doar dacă plăteşti preţ de variantă boxed.
• Condiţie: verifică pini din slotul de cartuş şi întreabă dacă capacul original al portului consolei este inclus – acesta se scoate la instalare şi rar se întoarce.
• Ocolitoare: homebrew precum Game Boy Interface pot porni o unitate fără disc prin Swiss, dar asta e un proiect de modding, nu un înlocuitor pentru completitudine.

Cablul component ascundea un DAC în mufă

Cablul component al Nintendo (DOL-010) funcţionează doar pe consolele timpurii. Se conectează la portul Digital AV Out pe care îl poartă unităţile DOL-001 – şi pe care revizia ulterioară DOL-101 l-a scos complet. Conversia digital-analog se face pe un cip din carcasa mufei în sine, motiv pentru care cablul nu a fost clonat ieftin pe vremuri şi de ce oferta nu a ţinut pasul cu cererea.

A fost vândut în principal prin magazinul online al Nintendo, mai degrabă decât pe rafturi, aşa că a fost rar chiar şi nou. Cu el, titlurile NTSC care suportă progressive scan vor oferi 480p dacă ţii B în timp ce jocul porneşte. Colecţionarii PAL trebuie să-şi diminueze aşteptările: discurile PAL rar au venit cu suport 480p, iar ruta clasică PAL de calitate a imaginii a fost RGB SCART în schimb.

• Verifică consola prima: lipsa portului Digital AV Out în spate înseamnă lipsa video component. Definitiv.
• Verifică mufa: DAC-ul stă în acea carcasă – o mufă zdrobită, crăpată sau „reparată” este un cablu mort, indiferent ce spune vânzătorul.
• Cunoaşte alternativa: adaptoarele HDMI moderne folosesc acelaşi port digital pentru mult mai puţini bani, aşa că cumpără un DOL-010 ca obiect de colecţie, nu ca cea mai ieftină cale către o imagine clară.

Adaptorul broadband şi petrecerile LAN pe care nimeni nu le-a organizat

Adaptorul broadband (DOL-015) se potriveşte în Serial Port 1 de pe partea inferioară. Oficial conta pentru un număr mic de jocuri: Phantasy Star Online Episode I & II online, plus moduri LAN în Mario Kart: Double Dash!!, Kirby Air Ride şi 1080° Avalanche. Acea librărie restrânsă l-a menţinut de nişă la retail – exact motivul pentru care e o vânătoare acum.

Astăzi şi-l merită locul prin homebrew: încărcarea jocurilor prin reţea prin Swiss a făcut BBA-ul discret indispensabil pentru comunitatea de modding, iar asta a pus presiune reală pe stocul rămas. Nu-l confunda cu aproape-identicul modem adapter (DOL-014), fratele său dial-up, care este mult mai puţin util.

• Verifică numărul de model: DOL-015, nu DOL-014 – vânzătorii le confundă constant, iar fotografiile nu arată de multe ori eticheta.
• Condiţie: pini îndoiţi în jack-ul ethernet şi cleme de montare crăpate sunt defectele uzuale.
• Puncte bonus: capacul mic al Serial Port 1 al consolei, care dispare în ziua în care adaptorul este introdus.

WaveBird: controllerul supravieţuieşte, receiverul pleacă

WaveBird (DOL-004) a fost primul controller wireless adevărat al Nintendo, lansat în 2002 – RF în loc de infraroşu, deci fără prostii de linie de vizibilitate – funcţionând cu două baterii AA, cu un selector pe 16 canale şi, celebru, fără motor de vibraţie. Gri şi platinum sunt culorile pe care le vei vedea de fapt.

Fiecare WaveBird are nevoie de receiver (DOL-005), micul dongle care stă într-un port de controller, setat pe acelaşi canal cu pad-ul. Controller-ele supravieţuiesc; receiverele dispar în sertare. Un WaveBird fără receiver este un greblă frumos, totuşi multe sunt listate exact aşa. Cere întotdeauna o fotografie a dongle-ului.

• Completitudine: controller plus receiver, cu selecţii de canal care se rotesc şi fac click curat la ambele părţi.
• Condiţie: uzura obişnuită a stick-ului GameCube – un stick analogic slăbit sau care alunecă – plus coroziune pe terminalele de baterie sub capacul AA.
• Testează dacă poţi: canalele potrivite ar trebui să se împerecheze instant; răspunsul neregulat înseamnă de obicei selectorul, nu bateriile.

Observă tiparul: pe GameCube nu plasticul e rar, ci enabler-ul – discul, dongle-ul, portul de pe consola însăşi. Deci schimbă ordinea când vânezi. Verifică lucrurile mici întâi, plăteşte pentru lucrurile mici şi tratează hardware-ul mare şi gri ca pe bonusul care vine cu ele. Şi dacă eşti persoana aceea care crede că un Game Boy Player fără disc e încă o achiziţie inteligentă, chiar mi-ar plăcea să aud calculele tale.