De ce colecționarii caută jocurile PS2 Black Label în locul Greatest Hits

Două exemplare ale aceluiași joc PlayStation 2, unul lângă altul pe un raft din magazin. Același disc, aceeași manual, totul la fel – cu excepția faptului că o copertă laterală este neagră iar cealaltă poartă o dungă roșie. Pentru un cumpărător ocazional sunt interschimbabile. Pentru un colecționar, doar unul dintre ele este exemplarul.

Această dungă roșie este bannerul Greatest Hits, iar a învăța să îl citești – împreună cu Platinum, Player's Choice, Nintendo Selects și restul familiei de relansări ieftine – este cea mai rapidă cale de a trece de la „persoană cu jocuri vechi” la „persoană care știe exact ce are pe raft”.

Eticheta neagră e un certificat de naștere, nu o culoare

Când colecționarii spun eticheta neagră, se referă la prima tirajare originală a unui joc – versiunea care a fost lansată la preț întreg în ziua lansării, înainte ca editorul să o reeditese în hăinuțe ieftine. Numele vine direct de pe raftul PlayStation nord-american: edițiile inițiale de PS2 foloseau margine simplă neagră, în timp ce reeditarea Greatest Hits a schimbat-o cu roșu. Pe PS1 linia ieftină a fost verde în schimb, dar prescurtarea a rămas.

Așadar „eticheta neagră” nu este chiar despre cerneală. Este un certificat de naștere. Îți spune că acest exemplar a fost presat când jocul era nou: un tiraj mai mic, prima revizie a codului și ambalajul pe care dezvoltatorii l-au aprobat cu adevărat.

O idee, cinci nume: turul mondial al liniei ieftine

Fiecare deținător de platformă a rulat aceeași strategie – odată ce un joc se dovedea a fi un succes, îl reeditau ieftin cu un nou branding și îl păstrau în vânzare ani de zile. Doar numele se schimbă în funcție de regiune și companie:

• Greatest Hits – linia Sony pentru America de Nord. Margine roșie pe PS2, verde pe PS1. Un joc trebuia să se vândă constant și bine pentru a se califica.
• Platinum – echivalentul pentru regiunea PAL, cu propriul branding dominat de argintiu. Dacă ai crescut în Europa, probabil jumătate din raftul tău e Platinum.
• The Best – versiunea pentru Japonia, ca în „PlayStation 2 the Best”.
• Player's Choice – abordarea Nintendo, introdusă în era SNES cu brandingul „Million Seller” și continuată pe N64 și GameCube.
• Nintendo Selects – succesorul cu banner roșu care a înlocuit Player's Choice din era Wii încoace.

Iată partea care contează pentru colecționare: o etichetă de buget este un certificat de abundență. A apărut doar pe jocuri care s-au vândut în număr uriaș, iar reeditarea însăși a invadat rafturile cu încă un val de exemplare. Exact de aceea prima tirajare devine minoritatea râvnită.

Cum dă de gol o copertă laterală de PS2 o reeditare

Raftul PS2 este cea mai bună clasă pentru asta, pentru că indiciile sunt atât de consistente. Parcurge-le în ordine:

• Copertele laterale și marginea carcasei. Tirajele NTSC inițiale sunt negre; Greatest Hits este imposibil de ratat, roșu. Copiile PAL Platinum poartă brandingul Platinum pe sleeve – cu o listare PAL ca aceasta Time Crisis 2 (PS2, PAL), copertele laterale sunt primul lucru pe care îl verifici.
• Arta discului. Discurile reeditate poartă de obicei brandingul liniei ieftine chiar pe etichetă. Dacă carcasa spune etichetă neagră dar discul spune Greatest Hits, ai în față un exemplar „căsătorit” – un set mixt care valorează mai puțin decât unul potrivit.
• Coduri seriale. Discurile NTSC PS2 folosesc seriale SLUS/SCUS iar PAL folosește SLES/SCES, iar presările Greatest Hits din America de Nord marchează adesea schimbarea pe disc. Treizeci de secunde cu discul în mână rezolvă majoritatea disputelor.
• Partea de jos a discului. Baza argintie înseamnă un joc PS2 bazat pe DVD, baza albastră înseamnă bazat pe CD. Asta nu îți spune tirajul, dar îți spune dacă discul aparține sau nu cutiei respective.

Același joc, obiect colecționabil diferit

„E același joc” e adevărat până în momentul în care nu mai e. Reeditările ieftine uneori includ revizii ulterioare ale codului, iar cazul celebru este Grand Theft Auto: San Andreas: după scandalul Hot Coffee, Rockstar a scos o versiune revizuită cu conținutul problematic eliminat. O primă tirajare nerevizuită este un artefact cu adevărat diferit – nu doar un sticker diferit.

Piața de gradare a îmbrățișat asta complet. Jocurile slabate sunt identificate după tiraj, motiv pentru care o listare ca aceasta Resident Evil Outbreak File 2 gradat prima tirajare începe cu „FIRST PRINT” înainte de orice altceva. Pentru jocurile sigilate diferența este și mai pronunțată: un exemplar sigilat cu etichetă neagră și o reeditare sigilată de buget a aceluiași titlu sunt, pentru piață, două produse diferite cu două viitoruri diferite.

Și funcționează și invers. Un titlu comun precum The Simpsons: Hit & Run a fost reeditat masiv, așa că dacă plătești preț de primă tirajare, copertele laterale, discul și serialul trebuie să fie de acord. Între timp, un joc care nu a meritat niciodată o reeditare există doar ca o singură tirajare – fiecare exemplar este tehnic „etichetă neagră”, iar termenul încetează să mai însemne ceva.

Opinia sinceră: dunga roșie nu a fost niciodată dușmanul. Liniile ieftine sunt motivul pentru care milioane dintre noi am jucat aceste jocuri la prețuri de buzunar, și ele sunt tocmai lucrul care face o tirajare originală rară în comparație. Urmărește eticheta neagră dacă construiești un raft serios – dar data viitoare când zărești dunga roșie într-un coș de chilipiruri, amintește-ți că ea este motivul pentru care cea neagră merită să fie urmărită. Ce reeditare ai păstra cu drag în locul unei prime tirajări?